Excursus: Creştinismul Chinez - 1


In zilele noastre putem identifica in China aproape toate curentele religioase de sorginte crestina. Pentru un istoric insa crestinismul chinez original a fost si va ramane crestinismul Nestorian. Nestorianismul este o doctrină creștină proclamata de patriarhul Nestorie al Constantinopolului (386-451), care atribuia lui Iisus două esențe: una umană (omul Isus) și una divină (Logosul, Cuvântul, Cristos). Natura umană este distinctă și independentă; de aceea, în Isus ar fi existat două subiecte: persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu-Tatăl și persoana uman-istorică, care s-a născut din Maria.

Nestorianismul a fost condamnat de Conciliul Ecumenic de la Efes (431) pentru că refuza Mariei titlul de „Născătoare de Dumnezeu” (Theotokos - Maica Domnului). Pentru Nestorie, firea umană a fost nu numai completă și independentă, compusă din trup cu suflet și din intelect/voință, ci a avut și Ego-ul ei genuin, care se păstrează împreună cu persoana Cuvântului. Concepția nestoriană este că Maria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca să merite să fie numita „Născătoare de Dumnezeu” (Theotokos), cum a susținut în mod greșit biserica, ci ea a născut doar pe omul Isus (Jeshua).


Unirea n-ar fi decît o simplă asociere a celor două persoane, corespunzătoare celor două firi. Încercând să soluționeze logic prezența lui Isus în chipul omenesc, Nestorie ajunge să formuleze ideea unei a treia persoane, persoana unirii, care le leagă pe celelalte două și este cea care propovăduiește, face minuni, mănâncă, alături de apostoli și ucenici.



Istoria crestinismului chinez este la fel de complicata ca si cea a crestinismului japonez si este plina de aparitii si disparitii istorice. Sursele chineze existente, inclusiv sunt cele pe care le-am discutat pe blogul de Paleografie (Manuscrisele de la Dunhuang). Crestinismul (nestorian) a ajuns in China, conform surselor scrise, in anul 635, adus de misonarul persan Alopen (pinyin: Āluóběn) probabil vorbitor de siriaca (arameica mai noua). Primele urme ale unei biserici crestine organizate se afla in localitatea Chang'an (astazi orasul Xi'an), orasul care a fost capitala Chinei timp de 10 dinastii. Crestinismul nestorian a fost primit cu toleranta de dinastia Tang (618 – 907).

Urmele acestei perioade sunt Pagoda Daqin si Sutra lui Isus (vezi mai sus manuscrisele Dunhuang, descoperite in pesterile Mogao). Interesant de mentionat ca Daqin este numele dat de chinezi vechiului Imperiu Roman. O alta ramasita a acestei prezente timpurii a fost monumentul (stelae) nestorian, care identifica locul exact al constructiei care a devenit mai tarziu biserica comunitatii. Dupa caderea dinastiei Tang, care a fost toleranta fata de birerica crestina, pe timpul celor “5 dinastii si 10 regate” (pinyin: Wudài Shíguó, 907–960) si vremurile tulburi care au urmat acestei scindari, biserica crestina dispare total din sursele istorice.

Crestinismul se va reintoarce in forta dupa cucerirea mongola si dinastia Yuan (pinyin: Yuáncháo; mongola Dai Ön Ulus). Crestinismul reapare in China in secolul al XIII-lea.

Interesant de mentionat ca in China fiecare din denominatiile crestine au nume diferite, deci catolicii sunt Tiān zhu jiào (biserica Dumnezeului din ceruri), protestantii (toti impreuna) sunt denumiti Jī dū jiào (religia lui Hristos) sau bisericile crestine noi Xīn jiào. Biserica ortodoxa este prezenta si ea cu denumirea comuna pe care au purtat-o nestorienii, Jingjiao, adica religia luminata.

Despre evolutia crestinismului in China si extraordinarele interpretari chineze ale crestinismului - in postarea urmatoare.